Cunoaste-te pe tine

Tu te cunosti pe tine?

Ceea ce am observat cu trecerea timpului este ca noi ca oameni, fiinte pline de zambet si armonie, ne schimbam. Ne schimbam ora de ora, zi de zi. Si aici nu ma refer la obiceiuri sau la felul de a fi, aici ma refer la starile sufletesti.

Din punctul meu de vedere, sufletul ne ghideaza in tot ceea ce facem, indiferent ca vrem sa acceptam sau nu. Este strict parerea mea, nefondata, ci doar capatata pe parcursul zilelor cand ma gandeam cat de complexa poate sa fie o fiinta umana. Mereu las sentimentele sa ma ghideze, mereu imi impun cu mintea sa fac un lucru, insa inima este primordiala in luatul deciziilor.

Daca esti de acord cu tot ce am spus pe aici, inseamna ca esti o persoana la fel de visatoare ca si mine. Sau macar aproape la fel de visatoare. Cat despre schimbare, schimbarea vine mereu din interior in mare parte, cu ajutorul catorva experiente care ne inconjoara. Mi s-a intamplat de foarte multe ori sa imi doresc sa fiu o persoana diferita, sa arat intr-un anume fel, sa ma comport intr-un mod mai elegant, sa iau exemplu de la frumosul ce ma inconjoara. Schimbarea mereu a fost o dorinta arzatoare de a mea, si inca este. Insa pana sa imi dau seama, capatam multe frustrari si complexe odata cu aceasta dorinta puternica. Intram intr-un fel de bula a complexitatii si voiam neaparat o gura de aer. Treceam de la o stare la alta, de la o extrema la alta, ora de ora, zi de zi. Ma schimbam. Incercam sa ma schimb din ce in ce mai mult, dar fara sa imi dau seama, ideea asta ma obseda pe zi ce trece. Am continuat asa zile, saptamani, luni, pana sa ma opresc si sa-mi pun intrebarea: „Eu ma cunosc pe mine? Cine sunt eu?”.

Schimbarea e buna, schimbarea e normala. Insa nu incerca sa devii ceva ce nu te reprezinta, nu alerga dupa iluzii si nu te confrunta cu frustrarea ca nu esti ceea ce iti doresti. Da-ti voie sa te cunosti, si mai apoi adapteaza-te schimbarii ce vine de la sine.

Cunoaste-te pe tine.

Reclame

Momente

 

           Am avut momente si momente.
Momente in care am crezut ca lumea e a mea.
Momente in care simteam ca realizez tot ce imi propun, si cand visele mele pareau sa devina realitate.
Cand toti din jurul meu imi erau alaturi, si ma simteam cea mai iubita.
Imi amintesc momentele alea de bucurie continua, cand radeam fara motiv, si simteam ca nu am pentru ce sa imi fac griji.
Priveam cerul, si nu zaream niciun nor. Eram prea inocenta si nu credeam in rautatea oamenilor.

Apoi, parca m-am trezit la realitate.
Eram doar eu insami, nimeni altcineva.
Erau momentele in care trebuia sa decid singura pentru mine, si in care trebuia sa aleg in cine sa-mi pun increderea.
Mi-am dat seama ca nu toti din jurul meu gandeau la fel.
Cerul meu senin se intuneca treptat, realizam ca unele lucruri sunt trecatoare, si trebuia sa le accept asa cum sunt.
Au fost momente in care a trebuit sa trec peste rautate, ura, si invidie.
Simteam un mic sentiment de vinovatie, si ma priveam in oglinda, intrebandu-ma ce e in neregula cu mine, incercand sa ma schimb.
Dar greseam.

Pentru cine sa ma schimb?
Pentru ce sa renunt la ce am,la cum gandesc,la cum vad eu lucrurile?
Asa ca mi-am alungat orice gand care imi tulbura linistea.
Am pastrat in viata mea doar oamenii care-mi meritau increderea.
Am spus totul direct, si am crezut in mine.
Am zambit si am mers mai departe.
Am renuntat la complexe si am fost eu.

Orice s-ar intampla, nu renunta sa fii tu insati.
Sa crezi in tine chiar si atunci cand nimeni nu o face, treci peste complexe,ura,vorbe spuse cu rautate.
Asta este lumea in care traim, mereu vor fi persoane de ambele parti, mereu vor fi persoane care vor incerca sa te doboare.
Fii puternic, caci doar cei puternici reusesc.stay-strong.jpg

Cine suntem noi?

   

V-ati intrebat vreodata cine suntem noi? Da noi, oamenii. Tu care citesti asta, eu care imi exprim gandurile, fetita din reclama difuzata zilnic la TV, vecina de la etajul 4, vanzatoarea de la magazin, sarmanul care isi traieste existenta din pomana altora, doamna care prezinta stirile de la ora 19:00 sau actorul din filmul tau preferat, toti suntem la fel? Toti avem aceleasi drepturi, indatoriri sau sanse. Toti suntem egali. Toti ne asemanam. Dar care este scopul nostru de fapt? Sau mai bine spus, avem un scop anume?

   Te-ai gandit vreodata daca viata noastra inseamna cu totul altceva? Daca exista un inteles ascuns al lucrurilor, sau totul este intamplator? Eu ma gandesc la asta in fiecare zi. Ma lovesc mereu de presupuneri sau definitii ale destinului, de parerile altora, si de idei despre lumea in care traim. Si deci iata parerea mea: traiesc, ca sa zambesc. Traiesc ca sa ma bucur de soare, traiesc ca sa admir marea, traiesc ca sa invat, sa descopar, sa experimentez, sa imi depasesc limitele, si sa iubesc.

    Multi dintre noi, uitam sa traim. Uitam sa ne gandim la noi si la ceea ce ne place sa facem, uitam sa avem incredere in propria persoana, sa ne reamintim ceea ce ne-am promis sau ceea ce ne face fericiti. Suntem prinsi intr-o viata monotona si parca lipsita de sens, ne uitam in trecut si ne intrebam ce am putea schimba, daca am putea.

   Ar trebui sa ne oprim din fuga neincetata spre perfectiune, sa nu mai irosim momente pretioase pe iluzii, sa apreciem oamenii de langa noi si micile gesturi care conteaza.

Sa ne uitam in urma, sa fim mandri de realizarile noastre, si de esecurile care ne fac mai puternici.

Sa speram la mai mult, sa visam, si sa credem in noi.

Sa nu ne dam batuti si sa ne ridicam ori de cate ori suntem doborati. Dar ce se intampla cand ne pierdem increderea in sine? Cand suntem pierduti si nu ne mai regasim calea, cand uitam ce ne dorim? Ai incredere in tine. Lupta. Tine oamenii de care ai nevoie aproape, iar cand iti e mai greu, lupta si mai tare, pentru ca asta facem noi. Noi oamenii, luptam. Ne luptam zi de zi cu probleme marunte, ce fac parte din viata noastra.

   Deci cine suntem noi?  Tu, eu, sau oricine altcineva. Gandim, simtim si traim diferit, dar totusi, ne asemanam. Tot ce ne inconjoara ne face speciali, iar micul nostru „univers” ne face fericiti. Daca am evada din mica noastra zona de comfort? Daca ne-am aventura in necunoscut si am descoperi lucruri noi?

Eu vreau mai mult, pentru ca pot mai mult.

Spera si viseaza mai mult. Zambeste. Traieste.